Mărturia mea antidrog

Pentru mine experiența cu drogurile a început pe la 17 ani, într-un bar notoriu din orașul meu. Eu eram mare betivan și un prieten mi-a oferit primul meu joint. Am fost dezamăgit pentru că vodka mea era mai tare, de fapt marfa era foarte slabă. Apoi prietenii mei au început să consume Ketamina și eu doar râdeam de ei și îi ajutam să și-o prepare. Unii luau tot felul de pastile pe bază de morfină, sau amitriptilina, efedrina, etc, dar eu am reușit să mă abțin mult timp și doar râdeam de ei. Într-o zi am hotărât să încerc și eu, văzând cât de fericiți erau ei și de atunci am fost prins în gheara drogurilor fiind vrăjit de starea de beatitudine.

Am racolat mulți prieteni în consumul de droguri și nu era important ce drog foloseam, atât timp cât aveam ceva de consumat. Normal noi eram cu Marijuana, ocazional cu Ketamina, dar am ajuns de disperare și la prelandez câteodată când nu era nimic de fumat sau de prizat (Keta). De asemenea am încercat și pastile (extasy, speed), dar nu m-am injectat niciodată pentru că îmi era frică de seringă și nici nu am încercat heroina sau cocaina. Am consumat timp de 4 ani și nu mă consideram un dependent, până ce am încercat să mă las. Eu eram mândru că sunt drogat și nu o ascundeam, chiar mi-am tatuat pe mine o frunză de iarbă și am scris în jurul ei „Weed for my hommies“, dar credeam că mă pot lăsa oricând.

Dependența și depresia

Dar când am văzut efectele drogurilor asupra creierului meu, asupra relațiilor pe care le-am avut și asupra locului meu de muncă, cu ajutorul unui prieten am decis să încerc să mă las. A fost singura dată când am încercat să mă las și am intrat într-o mare depresie. Am descoperit că eram dependent psihic de droguri; că fără ele nu puteam fi fericit, că viața mea era plictisitoare. De fapt eram foarte nervos și iritabil cu toți din jurul meu și șeful meu a încercat să vorbească cu mine despre schimbarea din comportamentul meu (eram barman într-un club mare) dar nu a rezolvat nimic. În acest timp, din cauza depresiei, am ajuns să îmi doresc să mă sinucid considerând viața fără sens. Problema mea nu era că nu aveam bani sau că ajunsesem să fur pentru a-mi procura droguri, ci eram decepționat și nu îmi mai găseam plăcerea în nimic, deși aveam aproape totul.

Prăbușirea

Cu ceva timp în urmă un prieten de-al meu a fost prins și arestat pentru trafic de droguri, iar eu am renunțat la școală deși eram student în Timișoara în anul I. Cu familia nu mai țineam legătura de loc, pentru că eu îi renegasem pe ei, considerându-i inferiori. Psihic nu o duceam prea bine, aveam mari complexe de superioritate și în același timp eram un dezastru emoțional realizând de fapt că, dacă eu mor, așa cum alți prieteni drogați au murit, viața merge înainte și eu nu contez cu adevărat. Banii aveam destui pentru că lucram într-un club mare și eram bine plătit, dar nu mă prea bucuram de ei. Sănătatea îmi era în piuneze, în special din cauza ficatului, vomitând cam tot ce mâncam. Deci eram o epavă umblătoare cu o părere exagerat de bună despre sine, cel puțin asta afișam în exterior, în interior fiind depresiv.

Interventia lui Dumnezeu

Într-o noapte pe când mă hotărâsem să mă sinucid, Dumnezeu a intrat în viața mea cu putere și mi-a schimbat inima. Nu am făcut altceva decât să citesc din Noul Testament și să mă rog cu adevărat lui Dumnezeu, implorând mila Sa, înțelegând că merg în iad și că mânia Sa se va revărsa peste mine pentru viața destrăbălată pe care am dus-o. Din acel moment viața mea s-a schimbat total. Cum spune Pavel, „nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăiește în mine“. Dependența de droguri a dispărut, la fel și cea de alcool, sex, pornografie, jocuri violente pe calculator și alte vicii de genul ăsta. Am început să urăsc inexplicabil ce înainte iubeam (păcatul) și să iubesc ceea ce înainte ignoram (Dumnezeu). Nu am devenit o persoană religioasă, urăsc religia, ci am devenit un iubitor de Dumnezeu ceea ce e cu totul diferit.

În decembrie 2010 voi împlini 6 ani de când nu am mai consumat nici un drog.

Sfatul meu

Sfatul meu pentru cei prinși în capcana diavolului, fie că asta implică sau nu drogurile, este să fugă de mânia lui Dumnezeu în brațele Sale și să-I implore mila, pentru că El promite că ne va ierta. Iar pe cei care încă nu au apucat să intre în putul întunecat al drogurilor, îi sfătuiesc să fugă de anturajele celor care consumă droguri sau alcool, pentru că nu e nimeni destul de tare să le reziste sau să le poată folosi într-un mod responsabil. Dacă vreți să aveți o viață normală fugiți cu toată puterea de droguri, dacă vreți să aveți viața veșnică, fugiți cu toată puterea spre Dumnezeu.

Soli Deo Gloria